Andrei Rublev

Андрей Рублёв

Dramă, Istoric (Soviet Union, Russia)

IMDB Adaugă o recenzie

Regizor:

Andrei Tarkovsky

Scenariști:

Andrei Konchalovsky, Andrei Tarkovsky

Producător:

Mosfilm

Dată lansare (Romania):

4 Aprilie 2020

Acest film, care nu contine imagini explicite ale cerului, este plin de o nemasurata si senina lumina. Subiectul lui este zborul. Prima incercare este aceea a lui Eftm de a zbura. Tot filmul sugereaza apoi eforturile lui Rubliov de a zbura, prin intermediul artei sale.

Recenzii

mihaelatb

08.09.2018

"Tacerea" autoimpusa mi se pare ca un soi de initiere in ceva mult mai tainic,poate talentul?!

6 5

EduardR

08.09.2018

Deși nu m-am atașat de niciunul din filmele răpostatului, trebui să spun că am rămas uimit de talentul acestui regizor care a ales să fac astfel de filme - inestimabile din punct de vedere estetic, dar fără cadență și absolut inaccesibil pentru publicul larg. Despre Rubluiov aș putea spune că este, față de mult mai cunoscutua și iubita Călăuza, mult mai reușit și mai valoros. Iar Tarkovsky... mai profund decât oricare alt regizor pe care l-am cunoscut!

5 4

anapoda

08.09.2018

Dupa ce am vazut filmul, am simtit nevoia de a face pauza de tot si in toate. Parca nici sa mai respire nu-mi trebuia. Momente bune am ramas la granita veacului al 15 lea, deruland pe retina nedreptati, dureri si zadarnicii in alb-negru. Rubliov, prin acest film, nu mai este doar un pictor de biserici, ci pictorul unui veac. E un film biograpic sau unul istoric? O imbinare din amandoua fara sa-ti dai seama cata biografie prin istorie sau cate istorie prin biografie. O calatorie a experientelor de viata, care se transforma in acuze aprige impotriva acelor vremuri. Pictor de biserici, pictor al unui ev intunecat si tragic, pur si simplu pictor de conditie umana. Inceputul simbolic al filmului, tentativa zborului, se aseamana cu fragmentul zborului Christului lui Fellini, care sugereaza lumea anapoda din “La dolce vita”. La fel si aici, zborul cu un balon improvizat prefigureaza prin prabusirea inevitabila haoticul. Ritmul filmului este crescand, sacadat, secventele de viata, la inceput scurte, disparate, mici semne de averizare, devin pe parcurs infioratoare, impingandu-l pe Rubliov sa aleaga legamantul tacerii, refuzul de a mai picta si vorbi, ca mai apoi, cand regaseste un om cu credinta si care iubeste cu sufeltul, sa rupa acest pact simtind nevoia sa-l imbarbateze. Toate personajele ce apar, mereu altele in fiecare episod (mascariciul, mesterii orbiti, surdo-muta) si pe care ai senzatia ca nu ai sa le mai revezi, se reunesc in final, impletindu-se intr-un intreg, precum culorile ce se scurg din tablouri mici pentru a colora o panza imensa. Sfarsitul prinde culoare prin picturile artistului, care apar pentru prima data in film, precum o recastigare a increderii in fata durerii acelui copil. Este usor sa-l dezvolti pe “de ce” cand ceva nu-ti este pe plac. Este greu insa cand esti uimit, coplesit…si, atunci, nu-ti ramane decat sa spui: mut de admiratie.

14 8

Filme la cinema în București

Recomandari din comunitate

Top