Moonlight Trailer
Trailer #1 02:45

A Child Is Waiting

Dramă | (United States of America)

A Child Is Waiting

A Child Is Waiting

Dramă (United States of America)

IMDB Adaugă o recenzie

Regizor:

John Cassavetes

Scenariști:

Abby Mann

Producător:

Stanley Kramer Productions

Dată lansare (Romania):

29 Noiembrie 2021

<p align="left"> Jean Hansen, este o pianista angajata de Dr. Clark, ca profesoara de muzica  pentru un grup de copii cu probleme mintale (copiii sufera de Sindromul Down).  Jean nu este prea multumita de metodele folosite de Dr. Clark, pentru a lucra cu copiii, si in cele din urma devine foarte atasata emotional de Reuben Whiddicombe. Dr. Clark isi da seama de acest lucru si ii interzice lui Jean sa lucreze direct cu Reuben, pentru a nu starni gelozie in randul celorlalti copii. Desi jean ameninta ca va pleca, Dr. Clark sugereaza ca ea ar trebui sa ramana, si sa continue pregatirile pentru spectacolul de Ziua Recunostintei, spectacol in care copiii vor interpreta.  In ziua spectacolului, tatal lui Reuben vine sa-si transfere fiul la o scoala privata. Atunci cand il asculta pe fiul sau recitand  un poem si reactionand la aplauzele spectatorilor, isi da seama ca fiul sau simte nevoia sa realizeze ceva prin propiile puteri.</p>

Recenzii

alex_il_fenomeno

08.09.2018

un film genial , asa cum nu parea deloc la prima vedere ... poate ca initial filmul atrage prin distributia extrem de buna , si anume Burt Lancaster si Judy Garland , insa dupa ce urmaresti primele secvente povestea te atrage in mod deosebit , fiind una atat de emotionanta si de placuta , ce decurge intr-un ritm si o atmosfera atat de ambianta . iar acel final , atat de neasteptat , contine atat de mult dramatism incat te convinge definitiv de profunzimea peliculei deja urmarita . de la mine primeste nota 9 cu felicitari !!

2 7

Gabi-28

08.09.2018

Ciudat film daca tinem seama de semnatura regizorala, aceea a lui Cassavetes. Ciudat pentru ca in el, poate doar primele secvente sa faca nota discordanta, nu gasim aproape nimic din genul si amprenta Cassavetes. Nici din ceea ce a aratat ca viziune Cassavetes, pana la acest film, nici din ceea ce va arata dupa. Este total atipic. Dar aceasta discrepanta poate avea si o justificare, daca e sa raportam finitul la modul in care a fost coordonat acest proiect. Totul a stat sub semnul permanentei dispute dintre regizor si unul din cei doi producatori, Stanley Kramer, disputa ce a pornit de la idea principala spre care trebuia sa se indrepte filmul. Dar nu numai aceasta viziune creationala a stat la baza conflictului, ci si partea financiara a contribuit destul de mult. Totul a culminat cu indepartarea lui Cassavetes, chiar in faza de procesare si montaj, lucru ce se poate sesiza chiar din film. Trebuie sa precizez si faptul ca acest film este primul contact al lui Cassavetes cu o companie mare de productie, iar aceasta experienta cu gust amar l-a si determinat sa nu mai accepte niciun alt proiect viitor venit din partea corporatistilor. Desi a beneficiat de un buget in adevaratul sens al cuvantului, pentru prima oara in activitatea sa, 2 mil. $, filmul nu s-a ridicat nici macar la nivelul premiatului Faces, film facut cu doar 250 mii $. Tot raul spre bine as putea spune. Aceasta disputa dintre cei doi a avut si partea ei pozitiva, iar astfel avem acum ocazia sa beneficiem de o productie de in care se imbina doua viziuni diametral opuse. Prima, cea a lui Cassavetes este evidenta cam pe toata durata filmului, iar finalul, care vine in contrapartida, intoarce toata perspectiva la 180º. Iata si ce declara regizorul la acea vreme: "The difference in the two versions is that Stanley's picture said that retarded children belong in institutions and the picture I shot said retarded children are better in their own way than supposedly healthy adults" Spuneam ca poate doar inceputul sa reaminteasca de un stil Cassavetes, inceput care isi capaciteaza si totodata isi traumatizeaza privitorul, Avem acea prima imersie in lumea unui scoli speciale, practic in mijlocul unei clase de copii cu dizabilitati. Aici apare acel efect pe care il numeam traumatizant, acea obisnuinta a acestor copii de a repeta ceea ce aud, obisnuinta exploatata atat de bine de Cassavetes care astfel isi asigura captarea atentiei spectatorului pentru intreaga durata a proiectiei. Aici da, Cassavetes straluceste! Apoi filmul intra in acel sablon hollywood-ian, atat usor recognoscibil in cam orice se producea in acei ani de catre marile companii de productie. Asta este practic si socul pe care il experimentezi in calitate de privitor. Nume regizor - mod de exprimare, nu cadreaza. De personaje nu e prea mare lucru de spus. Nimeni nu straluceste in film, ba din contra, Reuben, (Bruce Ritchey), copilul autist, lasa de dorit. Are totusi o scena care ii spala practic toate pacatele si anume acea scena a pianului, cand doar privindu-l ai senszatia de boala, de incapacitate de exprimare, de autism in toata profunzimea manifestarii acestei boli. Parintii copilului, pe de alta parte, sunt de prisos. Desi ambii incearca sa ilustreze o anumita categorie identificata ca problematica a societatii acelor ani: cea a mamei hiperprotectoare care sfarseste prin a se insensibiliza pe un fond de intoxicare cu Vallium, lucru comun femeilor acelor ani, iar cea a tatalui, omul ingenios, de succes si cu o inteligenta peste medie, care isi demonstreaza totusi limitele prin incapacitatea de intelegere a cum cineva care are un bagaj genetic bun, o situatie respectabila poate avea un asa esec in familie. Insa, asa cum spuneam, jocul lor este unul fad, fara nicio implicare; slab. Finalul este un esec, nu atat prin turnura pe care o ia povestea propriu-zisa ci prin acele discursuri, ce se vor dialoguri, tipice hollywood-ului acelor ani, discursuri moraliste, de impact, atat de mult asteptate de public. Apoi mai apar acele cadre, bine gandite, am putea spune chiar atent triate, selectate si mai mult ca sigur retusate, a sectiei de nebuni. Niste nebuni cuminti, civilizati, chiar cu bun simt, ca sa nu fie lezezat cumva ochiul sau sa permita urechii sa fie deranjata de sunete anormale. De nepermis asa atrocitati! Nu?! Cam asa se percepe filmul marca Kramer mai mult decat Cassavetes. Un 7,08!

0 2

corcodus

08.09.2018

un film cutremurator; cine nu a trait experienta de a aavea un copil cu handicap nu il poate intelege la justa lui valoare, nu ii poate intelege dramatismul; ma uitam ca ce se face acum la noi pentru copiii cu handicap in state se facea inca din anii 60; cat de mult avem de ecuperat....actorii sunt pur si simplu geniali; un film realist si emotionant peste care am dat din intamplare dar care cred ca se poate incadra oricand in topul celor mai bune filme realizate vreodata; pacat ca nu se bucura de o mai multa publicitate si atat de putini oameni l-au vazut; e o capodopera.

0 0

Filme la cinema în București

Recomandari din comunitate

Top