08.09.2018

castigator la cannes,acesta este primul film din "trilogia mortii" al lui Gus Van Sant,el fiind urmat de "gerry" si "last days".acest film este insa cel mai bun dintre cele trei.filmul este facut dupa stilul adoptat de regizor in ultima perioada,cu travlinguri care tin foarte mult, cu secvente care nu sunt in ordine cronologica si se repeta pe parcursul filmului,capatand noi intelesuri, si cu un final impresionant.filmul a fost criticat pentru ca nu da o explicatie clara pentru a se intelege masacrul din final.dar acest film reuseste mult mai mult de atat;el prezinta viata dintr-un liceu,cu angoasele si obsesiile elevilor aflati la cea mai dificila varsta.intradevar,regizorul nu explica de ce cei doi baieti comit crimele,dar filmul e construit de asa natura,incat atunci cand crimele au loc,ele sa te ingrozeasca,dar sa nu te surprinda. actorii sunt toti elevi ai acelui liceu,iar asta face ca totul sa fie foarte natural.unul din cele mai bune filme din ultimii ani

5

4

08.09.2018

Desi sunt un mare fan al filmelor inspirate din realitate acesta este unul care nu pot sa zic ca imi place. Actiunea filmului dureaza maxim 15 minute si apoi vedem acelasi lucru prin ochii unui alt personaj si apoi alt personaj si alt personaj si asa mai departe pana la sfarsitul filmului. Aceleasi replici aceleasi coridoare aceeasi oameni cu exceptia unuia cel prin ochii careia se vede actiunea. Problema principala este ca poate mai da si idei pentru alte tragedii de genul. Nu merita atata vreme vazuta pentru un subiect care nu ar trebui sa depaseasca categoria de stirile de la ora 5.

1

8

08.09.2018

Şocant de bun! L-am văzut pe TVR 1 la filme şoc de vineri seara! Rămâi blocat cum poate să decurgă scenariul!

2

1

08.09.2018

Este un film ambitios pentru ca isi propune sa redea o altfel de imagine asupra mediului educational din America de nord, fata de ceea ce se poate vedea de obicei pe ecrane. Van Sant face intr-un fel o critica a sistemului de formare a tinerilor, din lumea noastra hiper moderna, percepandu-l ca pe unul cu fisuri nepermis de periculoase. Tanarul din liceul de azi poate trai in mediul acesta sub o tensiune psihologica destul de greu de absorbit intr-un mod sanatos. Apoi, cumulata aceasta situatie cu superficialitate in sanul familiei si cu o alunecare a acestuia mai adanc in lumi virtuale alimentate de Tv si PC s-ar putea ajunge la situatii de mare gravitate. Mai este criticata si lipsa de implicare a adultilor in comunicarea cu adolescentul, fapt care favorizeaza acest element de surpriza pe care avem mereu ocazia sa-l auzim concretizat in formulele de la stiri de genul 'nu stiu ce s-a intamplat cu el, era baiat bun, respectuos, foarte cuminte si nu stiu cum de a facut asta ...' Surpriza acesta nu este deloc scuzabila, pentru ca ea reprezinta o rupere a unei relatii de comunicare bune dintre oameni. Din cauza ignorantei tutorilor sau chiar la nivel general, a societatii, o criza a cuiva se poate acutiza pana la nivelul la care efectele ei concrete ajung sa fie disproportionate, 'elephantine" - scuze pentru barbarismul acesta care face trimitere totusi la titlul filmului - fata de perceptia ignorantului, a celui care trebuia sa se implice . Tehnic, filmul e bun si pentru ca prin maniera de reprezentare se poate face o initiere pentru cei carora nici nu le pasa cum arata copiii lor in societate, lasandu-i mai mereu sa se descurce singuri si neintelegandu-le actiunile comportamentale. Am gasit si o asemanare a miscarii filmice cu structura jocurilor de PC, fapt care face din nou trimitere la problema influentei negative a cufundarii in lumile acestora - sa nu uitam ca filmul a fost inspirat de masacrul de la liceul Columbine din 20 Aprilie 1999, din Littleton, Colorado , psihologii discutand atunci foarte mult despre acest aspect al caderii din timpul real in cel virtual prin petrecerea unei perioade nesanatoase in fata calculatorului sau a consolei pentru jocuri. Filmul a castigat la Cannes pentru ca in opinia mea contine, printr-o tehnica frusta si originala toate aceste problematici discutate mai mereu cand ne intalnim cu situaii de acestea foarte grave in care sunt implicati adolescenti. Totusi poate fi imputata filmului, la nivel conceptual o anumita stereotipie a viziunii, in sensul ca el ramane cam la suprafata problemelor, ilustrand doar teoriile vehiculate de obicei - cele cu TV-ul sau PC-ul, cu familia si cu societatea ignoranta si rapace, care distrug echilibrul adolescentului. Cu siguranta ca mobilurile unor astfel de derapaje sunt cu mult mai profunde decat genul acesta de explicatii. Merita totusi vazut si chiar folosit pentru dezbateri - poate chiar la scoala - care pot fi utile intr-un fel. Mai exista insa si riscul, sa fim onesti, pe care l-a semnalat si un alt comentator, dr_ady, ca acest film sa influenteze el insusi in sens negativ. Sa speram ca nu se va intampla asa ceva niciodata. Ii dau un 7-8.

5

1

08.09.2018

filmul este unul bun prin simplul fapt ca este inspirat din fapte reale....surprinde ultimele momente din vata unor personaje care in final sfarsesc tragic si reuseste sa te puna pe ganduri....recomand

0

1

08.09.2018

Titlul filmului nu parea sa aiba nicio legatura cu actiunea acestuia. Am descoperit ulterior ca Gus von Sant a dat acest titlu in urma vizionarii filmului de scurt metraj al BBC din 1989 ce purta acelasi nume. Van Sant a crezut initial ca titlul acestui scurt metraj se referea la povestea mai multor persoane oarbe care incercau sa descrie si sa deseneze un elefant dupa ce pipaiau diverse parti ale unuia real. Ulterior el a descoperit ca de fapt se referea la sintagma "elephant in the room" (elefantul din camera), respectiv negarea colectiva a unei probleme evidente. Titlul dat de van Sant e legat de prima interpretare, avand in vedere ca relateaza mai multe povesti si puncte de vedere ale aceluiasi incident.

1

1