People in Places (2013)

Gente en sitios

Comedie, Dramă (Spain)

IMDB Adaugă o recenzie

Regizor:

Juan Cavestany

Dată lansare (SUA):

20 Decembrie 2013

Dată lansare (Romania):

25 Noiembrie 2020

<p>Un portret al Spaniei din 2013 în plină criză, făcut din multe bucăți de puzzle în care protagoniștii sunt diverși artiști și personalități, cu care regizorul Juan Cavestany e amic. Printre aceste bucăți de puzzle sunt unele comice (doi tâlhari se apucă să facă ordine și curățenie în casa pe care veniseră să o jefuiască și unde găsesc mizerie și haos), altele intrigante (un tată celebru e surprins de o echipă de televiziune la ieșriea de la școală, unde venise să își ia fiul și e rugat să filmeze iar și iar și iar întâlnirea dintre el și copil), dar firul narativ care să le lege nu există. </p>

Recenzii

Gabi-28

08.09.2018

O colectie de momente umoristice dintr-un amplu repertoriu de genuri, de la horror pana la actiune, aventura sau romantic si care nu au un numitor comun ce sa le sudeze sub forma unui film. Cam despre asta e vorba in mare in aceasta proiectie. E adevarat ca toate glume trateaza cotidianul pe care il si exagereaza in speranta de a obtine acel comic al penibilului si al disproportionalului, dar la fel de real e si ca tesatura narativa lipseste cu desavarsire, secventele neavand nimic care sa le lege unele de altele. Si personajele sunt altele de la scheci la scheci iar subiectele scenetelor sunt total diferite si ca tema dar si ca gen. Daca intr-o scena o pereche la restaurant este agasata de un chelner ce nu mai termina de scris comanda primita, in secventa imediat urmatoare, un tata merge sa isi ia copilul de la gradinita si i se cere acordul sa apara intr-o emisiune tv. Este exact acel tip de montaj umoristic patentat acum aproape 15 ani de un post regional din Tara Bascilor si care ulterior, pe fondul succesului inregistrat, a fost preluat la nivel national de catre un post tv national. Asadar, tipul asta de constructie nu e nimic nou ci doar o regandire a unor emisiuni de tipul acelei "Vaya Semanita, Cambio Radical" a anilor 2000. Ce am apreciat totusi in aceasta realizare dezordonata e ca amplificarea momentelor ridicole e bine gandita si bine pusa in scena in marea majoritatea a cazurilor prezentate. Nu e un umor grotesc sau depasit de timp si rasuflat. E mai degraba o ironizare a tot ceea ce ne inconjoara si care de multe ori il identificam si noi ca fiind un moment ridicol, la mai mici dimensiuni e adevarat, in diferitele ipostaze in care ne aduce rutina si cotidianul. Genul telefonului primit pe fix si care incepe cu intrebarea: "Esti acasa?" Practic aici se si face conexiunea cu publicul, prin tot acest ordinar atat de familiar noua tuturor. Se ajunge pana acolo incat se dezbat si gesturile reflexe pe care le face orice om. Avem invatatul mersului, a dormitului si a bautului. Un paroxism al ridicolului cum nu am mai intalnit in niciun alt film. Concluzie: Avem o colectie de scurtmetraje grupate impreuna spre a realiza un alt fel de lungmetraj mai straniu si mai diferit. Un experiment cinematografic fara niciun mesaj explicit si fara fir narativ. O idee ciudata despre tot si despre nimic concret. Nota 5, 03 pentru aceasta incercare ce nu e rea, dar nu e nici film; asta e clar!

0 0

Filme la cinema în București

Recomandari din comunitate

Top