Ordet

Ordet

Dramă (Denmark)

IMDB Adaugă o recenzie

Regizor:

Carl Th. Dreyer, Róbert I. Douglas

Producător:

Palladium Film

Dată lansare (Romania):

6 August 2020

<p>Bătrânul Morten îşi duce liniştit traiul patriarhal într-un sat din Danemarca începutului de secol XX, înconjurat cu afecţiune si respect de cei trei fii ai săi : Johannes, Mikkel si Anders si  Inger, soţia lui Mikkel. Johannes este considerat nebun intrucat se crede Iisus Hristos. El fusese student la seminar dar a innebunit. Mikkel e om bun, asa cum spune soţia lui  dar şi-s pierdut credinţa. Bătrânul Morten e si el supărat pe Dumnezeu ca nu îi ascultă rugile de a-l face bine pe Johannes. Singura din familie ce nu şi- pierdut credinţa e Inger. Ea crede cu tărie ca Dumnezeu face miracole dar din discreţie el vrea ca acesta sa fie miracole mici. Liniştea familiei e tulburată de Anders care  decide ca vrea să se căsătorească ca Anne, fiica croitorului Peters. Atăt Peters căt si batrănul Morten se opun pentru că cei doi tineri deşi sunt creştini sunt de rituri diferite. Inger ii sprijina numai că aceasta insărcinata  în ultima lună moare la naştere. Inger era iubită si respectată de întreaga comunitate. Familia şi cunoscuţii imploră intervenţia divină. Oare se mai fac miracole in zille noastre?</p><p> </p>

Recenzii

corcodus

08.09.2018

waw ce film, un film superb am dat intamplator peste el uitandu-ma pe forum si nu imi pare deloc rau ca l-am vazut; e un film plin de substanta ; personajul batranului morten imi aduce aminte de taranul roman autentic, de ilie moromete, un alt patriarh ; m-a urmarit fraza ce o spuneau atat peters croitorul , batranul morten cat si pastorul si anume ca nu se mai fac miracole in zilele noastre ; as putea spune ca aceasta fraza e emplematica si pentru noi cei de acum, nimeni nu mai crede in miracolele de azi ci doar in cele de acum doua mii de ani.

1 1

Nagy

08.09.2018

Un film superb despre puterea de a crede in miracole indiferent de timpuri. Adevarata credinta nu se regaseste in sufletul tuturor ci mai mult e un har divin pe care nu-l putem avea toti(nici macar preotii)

2 6

Gabi-28

08.09.2018

Filmat intr-o maniera impresionista, filmul, probabil ca este unul dintre cele mai curate exemple ale acestui mod de expunere. Cu o folosire a luminii atat de natural, cu acele landscape-uri perfecte si mai ales in alb-negru, filmul se invaluie inca de la inceput intr-o aura mistica. Din toata acea abundenta de vegetatie, (si nu orice vegetatie ci iarba care denota belsug), din tot acel soare luminos dar care este domolit permanent de vant, prin curatenia si contrastul perfect intre tonurile de alb si de negru, prin cadrele perfect incarcate si echilibrate, razbate o mana divina, o grija de netagaduit. Interesant este ca toata aceasta pronie in niciun moment nu poate fi discutata si mai ales, prin modul de filmare, nimanui, indiferent de confesiune sau credinta, nu ii poate trece nici macar prin minte sa nege existente divinitatii. Genialitatea regizorala consta in libertatea pe care Dreyer, un luteran practicant, o lasa fiecarui privitor. El nu incearca, asa cum fac mai toti regizorii cand e vorba sa atace anumite idei, sa influenteze in niciun fel. La fel cum este si obiceiul confirmarii credintei in cultul al carui membru este si Dreyer, renasterea lui spirituala prin imagine este sesizabila cu ochiul liber. Pare ca descopera impreuna cu publicul miracolul credintei cu fiecare scena pe care o filmeaza, cu fiecare film pe care il regizeaza. Iar cu aceasta senzatie ajungem la esenta acestei productii. CREDINTA. Marturisesc ca am apreciat dintotdeauna un film care se joaca cu sentimentele mele, dar ca pana acum nu am mai intalnit pe cineva care sa imi manipuleze in acelasi fel si credinta. La inceput am fost ateu si martor la episoadele de nebunie ale lui Johannes. Apoi, odata cu evolutia povestii si a cresterii tensiunii, am devenit novice in a crede, ca spre final sa fiu convins si sa cred cu certitudine ca minunea se va produce. Urmeaza scena luciditatii cu acea replica "bine te-am gasit TATA". Acest TATA rade tot in calea lui si m-am trezit ca sunt mai ateu decat am crezut ca sunt capabil. Iar jocul nu se opreste aici. Minunata aceasta stiinta de a construi un om si de a-l demola printr-un singur cuvant si cu siguranta este unic in istoria cinematografiei. Dupa tot acest periplu prin noi insine descoperim si semnificatia titlului "Ordet" adica "Cuvantul". Iar puterea este cu siguranta in cuvant. Doar prin cuvant stim ca in film exista o ferma de porci. Nu ii vedem ci doar ii auzim si asta e suficient. Tot prin cuvant "vedem" si masina care este doar o lumina ce se prelinge pe perete. Prezenta mortii este sesizata doar de o singura persoana si simpla rostire ne da fiori desi nu vedem absolul nimic ingrozitor. Cuvantul este puterea si cuvantul este sublim reprezentat, sau nereprezentat, depinde de optica, in acest film. Un film monument, o piatra de temelie a oricarei culturi cinematografice, o prezenta obligatorie in orice culegere de filme patrimoniu. Un 9,07! Ps. Orice iubitor de film bun trebuie sa vada si sa identifice in acest film acea scena, unanim denumita de catre critici "probabil cea mai emotionanta scena din istoria cinematografiei". Si cu siguranta ca toti o vor repera cu usurinta.

1 3

Filme la cinema în București

Recomandari din comunitate

Top