Mai străin decât paradisul (1984)

Stranger Than Paradise

Comedie, Dramă (United States of America)

IMDB Adaugă o recenzie

Regizor:

Jim Jarmusch, Paul Haggis

Dată lansare (SUA):

1 Octombrie 1984

Dată lansare (Romania):

15 Iunie 2021

  New yorkez-ul Willie este vizitat pentru 10 zile de catre Eva, verisoara lui din Ungaria in varsta de 16 ani, care trebuie sa locuiasca in Cleveland impreuna cu matusa Lotte. Desi initial o intampina cu ostilitate si reticenta pe adolescenta, ulterior Willie se ataseaza de ea si este trist atunci cand Eva pleaca spre Cleveland. Dupa aproximativ un an, Willie si prietenul sau Eddie castiga o mare suma de bani trisand la o partida de poker si decid sa o viziteze pe Eva in Cleveland, acolo unde se plictisesc de moarte si iau hotararea de a porni impreuna cu fata spre insorita Florida. Ajunsi la destinatie, Eddie si Willie pierd toata averea la pariurile facute la cursele de caini, in vreme ce norocoasa Eva este confundata cu o traficanta de droguri si intra in posesia unei sume de bani neasteptate. Cei doi barbati recupereaza banii pierduti participand la pariurile de la cursele de cai, insa au parte de o intorsatura de situatie hilara la final. 

Recenzii

Juristul

08.09.2018

Willie este un toxicoman excentric din New York care primeste o vizita-surpriza din partea verisoarei sale de 16 ani, Eva din Ungaria. Desi la inceput cei doi sunt indiferenti si chiar ostili, intre Willie si Eva se dezvolta treptat o afectiune puternica. Impinsi de o cumplita plictiseala, cei doi se hotarasc sa isi viziteze o matusa din Cleveland, iar apoi pleaca spre insorita Florida, unde isi pierd toti banii, dar castiga o avere dintr-un noroc chior.

2 2

Anchidin

08.09.2018

E al doilea film al lui Jarmusch si se vede ca e inceputul unor experimente care i-au reusit mult mai bine in Dead Man sau Broken Flowers, ca sa amintesc doar doua dintre filmele lui care mi-au placut. Prima jumatate de ora se petrece intr-o garsoniera, cu trei personaje. Imagine alb negru filmate cu o singura camera. Sunetul e probabil cel captat la fata locului. Actorii improvizeaza. Si o fac prost. De fapt asta e problema principala: sunt niste amatori care nu numai ca nu m-au convins, dar m-au facut sa nu-mi pese de personajele lor. Dialoguri sunt putine si nici tacerea nu spune multe. Firul povestii avanseaza greu, cu multe scene care nu spun nimic sau spun chestii deja evidente. E impartit in multe scene, clar delimitate cu cite un ecran negru, o interventie artificiala care faulteaza pretentiile de film naturalist, despre omul de rind in mediul sau. Experiment nereusit, care are totusi meritul ca a dus la filme mai bune.

0 2

Gabi-28

08.09.2018

Prima impresie, aceea ca am asistat la probabil cel mai interesant experiment cinematografic independent mi-a fost reconfirmata si chiar "imbunatatita" daca e sa fiu sincer pana la capat. Interesant e ca la acea prima vizionare, fluiditatea ciudata a acestei povesti, spun ciudata pentru ca filmul poate fi acuzat de orice doar de cursivitate nu, mi-a ascuns practic toata tehnica de filmare, inclusiv acele cadre negre ce apar la trecerea dintre scene. Acum insa, la o privire mai atenta, aceasta tehnica este sesizabila; dar doar sesizabila. Nu constituie in niciun moment o bariera sau o fracrura in senzatia de continuum care te acompaniaza pe toata durata vizionarii. Mai ales ca toate scenele sunt filmate dintr-o singura bucata, fara intreruperi si majoritatea cu camera fixa. In total 67 de astfel de scene ce variaza ca durata. Asadar, in pofida faptului ca este declarata una dintre cele mai fractionate pelicule realizate vreodata, efectul de liniaritate si de spontaneitate de care este invadat filmul reprezinta o realizare remarcabila. Bine! Mai putin acele subcapitole, 3 la numar, care insa nu sunt ceva neobisnuit si deci le putem considera ca parte a povestii fara sa atraga prea mult atentia asupra lor. La toata aceasta senzatie de prospetime si fluenta contribuie cu siguranta si felul in care protagonistii isi interpreteaza personajele. Cu o tinerete si cu o spontenaitate molipsitoare, cele 3 personaje manifesteaza o forta de atractie si o autenticitate unica. Situatii normale de stanjeneala urmate de izbucniri dezinvolte si oarescum emotionante, au rolul de a implica publicul si a crea o senzatie de legatura cu "persoanele" carora proiectia le da viata. Totul este minunat si trist sau vesel, melancolic sau asa cum spuneam stanjenitor. Intr-un cuvant cred ca este unul din putinele filme unde nu pot sa spun ca mi s-a creat o senzatie anume ci doar ca m-a transformat de la o scena la alta. Am fost pe rand exuberant pentru ca dupa doar cateva cadre sa fi devenit trist, deprimat, apoi iarasi sa fi devint pozitiv si tot asa. Cu toate acestea pot spune ca nici macar la revizionare nu am constientizat vreuna din aceste stari prin care am trecut ci pur si simplu le-am trait intru-un mod cuidat si involuntar. Iar toate astea se realizeaza fara a apela la binecunoscutul efect empatic folosit in mai toate filmele bune si anume acea transpunere a privitorului in personaj. Nu! Aici poti ramane in afara scenei si totusi sa simpatizezi cu “oamenii” filmului. Ca film per ansamblu? Pot spune ca impartasesc senzatia tuturor celor ce l-au caracterizat drept tineresc si reprezentativ pentru anii pe care ii zugraveste in cadrul naratiunii sale. Este un film cult al cinematografiei mondiale si cu siguranta o mica capodopera. Probabil unul dintre cele mai bune filme despre tineri si despre modul lor de viata. Prin tematicile atinse este atat de universal incat nu exista public caruia sa nu i se adreseze. Poate fi vazut si ca road movie sau ca film ce trateaza imigrantii si de ce nu, ca film ce intruchipeaza visul american, etc. Un superb deliciu vizual si nu numai. 8,13! Superb! Ps. si ca sa multumim si pe cei care cauta detalii tehnice, mai mult decat cauta produsul finit, cum aici aceste detalii sunt atat de clare si de bine utilizate, sa mentionez si eu macar in treacat aceasta incercare, reusita spun eu, de a se exemplifica atat de clar si de sincer teoriile artei cinematografice asa cum fusesera ele trasate de Bazin cu peste 4 decenii in urma. Acea plasare a spectatorului in exterior, el neidentificandu-se cu nicunul dintre personaje, desi imersia lui in film este asigurata inca de la inceput, apoi importanta exteriorului cadrului surprins de camera, adica a lumii ce nu se vede dar este permanent constientizata si totul pentru a crea o lume cat mai autentica,... minunata realizare!

2 1

Filme la cinema în București

Recomandari din comunitate

Top