Ey, asta a fost o nebunie totală! Filmul ăsta e ca și cum cineva a zis "hai să aruncăm o fată într-un hotel plin de cultişti demonischi și să vedem ce se întâmplă". Și bună, asta e exact ce se întâmplă. Sokolov a reușit ceva greu de făcut, adică să combine acțiunea cu horrorul și comediile negre fără ca totul să se prăbușească. Scenele de luptă sunt sângeroase și nebune, umorul e pe-atât de ridicol încât nu-ți poți lua ochii de pe ecran. Într-un moment te muți de rând, în altul ești cu gura căscată. Sigur, nu totul e perfect. Plouă oarecum cu idei și uneori pare că nu știu bine cum să le coase laolaltă. Dar cândva haosul ăsta plin de energie e chiar ce-ți trebuie. Fata din centru se descurcă bine, crezi că o reții. Dacă-ți place cine mai curat și calculat, poate nu-ți merge. Dar dacă ești în stare să accepți o noapte complet nebuloasă plinuță de acțiune, sânge și glume proaste, asta e pentru tine. Totally worth it.

Tommy Shelby se întoarce și, sincer, m-a ținut pe marginea scaunului aproape tot filmul. Tensiunea asta cu naziștii și complotul să-și salveze fiul e ceva ce nu m-am așteptat să funcționeze atât de bine. Cillian Murphy joacă cu o intensitate care-ți taie răsuflul, iar cada scenă cu el are o greutate psihologică grea de dus. Ce mi-a plăcut cel mai mult e cum filmul nu se bazează doar pe violență și răzbunări generice. E mai mult decât atât. Dilemele morale, relațiile rupte cu familia, sentimentul că Tommy e în război cu sine însuși atât cât e și cu inamicii din afară. Asta m-a emoționat. Ceea ce m-a dezamăgit puțin e că în unele momente poveștile secundare se-ntrețes cam haotic și te pierzi ușor. Nu-i o critică majoră, dar din când în când îți trebuie concentrare la maxim ca să urmărești totul. Scenografia și costumele sunt de nota 10, atmosfera e pe plac. E cu siguranță o continuare care merită văzută, chiar dacă nu-i perfect. Tommy are încă emoții de transmis și asta se vede cu ușurință.

The Infinite Man e o idee interesantă care putea fi realizată mult mai bine. Se vede de departe că e un film cu buget redus dar chiar dacă lăsăm la o parte locațiile de filmare, lipsa oricăror decoruri sau actori secundari (doar 3 protagoniști principali apar) rămân probleme. Personajele sunt superficiale și simpla idee a unei zile care se repetă permanent nu e destul ca să facă un film bun. Pentru fanii călătoriilor în timp și filmelor pe tema asta e ok, cei care nu sunt pasionați de subiect pot găsi ceva mai bun.

Mă, frate, am ieșit din cinema și sincer nu știu exact ce să zic despre Mario Galaxy. Pe de o parte, e distractiv rau, animația e super colorată și ține copiii ocupați, dar pe de alta... simți că le-ar fi putut face mult mai mult cu conceptul asta. Filmul are momente care te fac să zâmbești, lucrurile cu Bowser sunt hilare de obicei. Dar gata, problema e că parcă nu știe dacă vrea să fie ceva serios sau o comedie fără cap. Nu e chiar dezastru cum zic unii, dar nici nu e la nivelul primului film, asta e sigur. Vizual e impresionant, nu pot zice nimic rău despre partea aia. Dar narativa e puțin... plată? Simt că au golit puțin din magia care funcționa prima dată. E ok pentru o ieșire cu família, da' nu-ți bate în cap mai târziu. E solid, da' putea fi mult mai bun. Merita o privire dacă ești fan Mario, dar nu te astepta minuni.

Okay, "Cei 6 super eroi" e aia cu robotul pufos care seamănă cu un pernă cu minte și nu știu de ce mi-a plăcut atât de mult. Hiro și Baymax au o chimie mișto, sunt sincer, și poți vedea cum se dezvoltă relația lor fără să devină prea sacadat. Filmul are momente amuzante, unele chiar te fac să zâmbești stupid la ecran. Dar să mă gândesc și la minus. Plotul e puțin previzibil, și după jumătatea filmului deja știi unde se duce treaba. Vilainul nu e tocmai memorabil, pare mai mult un pretext decât o amenințare reală. Și restul echipei de "super eroi"? Sunt de pus pe fundal, nimic special. Animația e frumoasă, nu mă-nțeleg greșit. San Fransokyo arată bine, lumile sunt colorate și detaliate. Dar asta nu salvează faptul că avem o poveste standard de vedetă tânără care salvează lumea. În final, e un film distractiv, emoționant pe alocuri, perfect pentru o după-amiază în familie. Nu e capodopera pe care o laudă toți, dar nu e nici dezastru. Merită o șansă dacă nu l-ai văzut, especially daca ți place ușor și pufos.

Am urmărit filmul asta cu o emoție pe care nu m-așteptam s-o simt. E o poveste despre cum se naște magia din spatele camerelor, și sincer m-a atingat profund. Tom Hanks și Meryl Streep au o chimie incredibilă, iar tensiunea dintre visul lui Disney și rezistența Travers te ține lipit de scaun. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult e modul în care filmul dezgolește povestea din spatele poveștii. Flashback-urile cu copilăria lui Travers îți explică de ce era atât de protectoare cu Mary Poppins. Nu e doar un conflict între doi oameni, e o luptă între două viziuni despre ce înseamnă iubirea și frica. Colin Farrell în rolul tatălui ei a fost o alegere genială, iar actorii care l-au jucat pe Walt mi-au placut mult. Totuși, pe alocuri filmul se-ntinde puțin prea mult, iar unele scene mi s-au părut ușor repetitive. E filmul pe care vrei să-l revedeți, mai ales dacă ai copilărit cu Mary Poppins. Nu e perfect, dar are inimă și asta conteaza.

"Nanking" încearcă să redea una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei mondiale cu o abordare hibridă, combinând mărturii reale cu reconstituiri dramatice. Guttentag nu reușește pe deplin echilibrul acesta. Fragmentele documentare sunt puternice, cu mărturii care te șochează, dar scenele jucate par artificiale și distrag de la cruditatea adevărului. Ceea ce funcționează aici sunt vocile supraviețuitorilor și ale celor care au intervenit pentru a salva civili. Aceste momente au greutate. În schimb, dramatizările simțeau forțate, parcă încearcă să filmeze ceea ce ar fi mai potrivit prezentat direct. E diferit de un documentar pur și nu totdeauna în bine. E un film care trebuie văzut pentru conținutul istoric, dar cu conștientizarea că execuția ar fi putut fi mai coerentă. Rămâne o mărturie necesară, nu una elegantă.

Ăsta e al doilea film din saga și chiar se vede că au învățat ceva din primul. Camera Secretelor e mai ambițios, mai dark, și mi-a plăcut cum au expandat universul. Scenele cu Basiliscul sunt de-a dreptul înspăimântătoare, iar misterul din jurul crimelor te ține atent. Totuși, n-am fost complet ghidat. Pacing-ul e puțin neregulat, iar unele scene se lungesc aiurea. Și sincer, Dolores Lockhart e atât de cringe că nu mai pot, chiar dacă asta e probabil intenționat. Daniel Radcliffe încă îmi pare nesigur pe scenă, deși Emma Watson și Ron Weasley au mai multă prezență. Ce m-a impresionat cu adevărat e cum au filmat Hogwarts. Atmosfera e mai spooky, mai misterioasă decât în primul film. Dar până la urmă, simți că urmezi cartea prea literal, fără suficient suc cinematic propriu. E un film solid de vacanță, nu te-a deranja cu nimic. Doar că așteptam ceva mai... multă magie în povestire.

Verdictul este simplu: „Scream 7” e prost. Nu în sensul amuzant al unui horror camp pe care îl urmărești cu plăcere vinovată, ci în sensul obositor al unui sequel care pare să existe doar pentru a mai stoarce puțin dintr-un nume mare. Franciza aceasta se lungește aiurea, iar noul film nu face decât să confirme că masca lui Ghostface a rămas celebră, dar seria din spatele ei a început să se golească serios de sens.

Uite, "Dhurundhar" e exact filmul pe care nu știai că-l dorești până îl vezi. Aditya Dhar a făcut o treabă solid cu asta, un thriller de acțiune care nu se gândește prea mult, ci doar te ia de mână și te bate crunt două ore și ceva. E plin de adrenalină, scene de bătaie care-și fac treaba și o energie care te ține lipit de scaun. Actoria e solidă, poveștile se întețesc frumos, iar ritmul e mai rapid decât să spui "crime thriller". Sigur, nu e ceva extraordinar din punct de vedere al narației, dar nici nu pretenzioneaza asta. E un film care știe exact ce vrea să fie și o face foarte bine. Dacă vrei ceva inteligent și psihologic, nu-i asta. Dar dacă cauți un entertainment pur și simplu care să-ți facă inima să bată mai repede, Dhurundhar e o alegere foarte bună. Merită cel puțin o vizionare.